Un băiat de la Radio Erevan pretinde că aș fi foarte proastă

Când faci artă, cu cât ai mai mulți fani, cu atât pierzi mai mulți fani.

Există o categorie anostă de potențiali fani care o să se uite la cat de mulți fani ai deja și în funcție de asta o să decidă dacă să te placă sau nu. Se vede din elicopter că oricum nu sunt fanii pe care ți-i dorești. Ca potențial fan, nu poți declara public că îți place ceva care deja e foarte popular. E jenant. Fie te-ai trezit prea târziu, fie nu ești rafinat. Nu poți să câștigi.

Ca artist, dacă ai foarte mulți fani, se vor spune nasoale despre ce faci fără să se știe exact ce faci.
Desigur, dacă ai deja destul de mulți fani, haterii chiar nu mai contează, dimpotrivă, sunt un segment demografic util, ca sarea în bucate. Pentru că ei o dau tare, ei dau culoare. Să zicem că ești Metallica și deții deja 10% din banii planetei. Unii te plac pentru că ești Metallica, alții nu te plac pentru că ești Metallica, și mai sunt și ăia care ascultă albumele, dar totuși, să nu ne pierdem cu firea acum.
Cred că sunt în asentimentul tuturor când spun că ar fi bine să trec la subiect, așa că îi voi ura pe această cale la mulți ani lui Eminescu, pentru că a fost ziua lui zilele trecute sau ceva. Nu știam, dar am vazut pe Facebook.
Eminescu e meta. Când eram mai mică nu-mi plăcea Eminescu. A se înțelege – prin nu-mi plăcea Eminescu, vreau să spun că nu-mi plăceau cele patru poezii pe care le știam de la școală pentru că oricum nu citisem niciodată nimic altceva.
Treaba cu Eminescu e magistrală. Dacă iei un volum de poezii, vei vedea că Scrisoarea 1 e chiar pe lângă Somnoroase păsărele. De la zero la plus infinit într-o clipită. E greu să ții pasul, e o provocare, ca un antrenament cardio cu intervale. Multidimensional. Meta. Ca Eminescu.

Cred că pentru adevărații lui fani, Eminescu e un fel de Oltchim. Unele meciuri ale echipei Oltchim sunt ca Somnoroase păsărele și ca aia cu plopii. Poți ajunge să te enervezi foarte rău când vezi că toată lumea comentează despre cât de prost joacă. Te consumă psihic cum o echipă bună trece ca o echipă proastă chiar sub ochii tăi.
Dar Eminescu era zen pentru că intuise ce urma și a prezis acum o sută și ceva de ani că se vor trezi mulți să facă niște glume seci și comentarii fără haz despre el, invocând niște chestii plictisitoare, chiar de ziua lui. Eminescu a știut prețul faimei și că uneori îl plătești în ziua aniversării. Un fel de Nostradamus.

Au circulat informații halucinante pe internet, de natură să scoată la iveală agenda ascunsă a lui Eminescu și să distrugă imaginea impecabilă creată de profesorii de romană care susțin cu nerușinare că: ar fi fost prieten cu Caragiale?!, că nu s-ar fi atins de consumabile, respectiv că trupul unei femei îi trezea doar o stare interioară de bine, dar nu un bine necuviincios, ci un bine plin de evlavie și respect, cum simți atunci când vezi că cineva în autobuz cedează scaunul unei bătrâne.

Fals. SEX ȘI DROGURI OAMENI BUNI!  Dați-vă jos basmaua de pe față. NU PUTEȚI ACCEPTA AȘA CEVA.

Era cât pe ce! Tocmai când populația spălată pe creier de această șaradă pusă la cale de instituțiile publice și de cadrele didactice vroia să deschidă un volum și să citească niște Eminescu, liga justiției apare chiar la timp să oprească mascarada. Astfel, nimeni nu a mai citit Eminescu pentru că s-a aflat că îi plăceau țâțele și mai scria și despre ele.

Părerea mea e că Eminescu e 3D. Să poți să scrii despre mitologie și geneza universului fără să te crezi prea important ca să scrii și despre păsărele mi se pare absolut magistral. Prin poeziile lui, Eminescu împarte lecții importante despre viață, asumându-și rolul unui Kanye West mult mai citit: poți să fii deștept sau prost și să faci chestii deștepte sau proaste, oricum se va găsi cineva să te facă de căcat și să se ia de negul din bărbie. Așa că nu te stresa și fă ce ai chef să faci pentru că urâtorii te vor urî (dar iubitorii te vor iubi).

Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subţire
Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare,
C-ai fost om cum sunt şi dânşii… Măgulit e fiecare
Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Şi prostatecele nări
Şi le umflă orişicine în savante adunări
Când de tine se vorbeşte. S-a-nţeles de mai nainte
C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte.
Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege,
Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înţelege…
Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale
Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale –
Astea toate te apropie de dânşii… Nu lumina
Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,
Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.

Reclame
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s